duminică, 26 aprilie 2015

Cool sau nu să mergi la teatru?

Un articol destul de scurt, dar care exprimă exact ceea ce gândesc.
Recunosc că nu am sărit în sus de fericire când am auzit că într-o oarecare zi de vineri din luna aprilie va fi atât de cunoscuta piesă de teatru ”Hamlet” de marele Shakespeare la teatrul din orașul meu. Ca mai mulți copii din generația mea când auzeam ceva de teatru, Shakespeare, în mintea mea era deja un nor de plictiseală și eram pregătită cu desăvârșire să ignor ”chestiile de pe vremea lui mamaie”. Cu toate astea am mers, dar nu din proprie inițiativă, știți și voi cum este să auziți de la un profesor ”Luni vă pun întrebări din cutare film, cutare piesă de teatru.” Deja mă gândeam la felul cum vor juca actorii (prost, desigur), plănuiam și un plan de evadare cu mai mulți colegi, totul era stabilit. Părerea mea de dinainte să ajung la teatru s-a întors cu 180 de grade și apoi cu încă 180 ca să-mi dea una în cap și am realizat ceva: E cool să mergi la teatru. Actorii au fost minunați, atmosfera a fost plăcută și decorul a fost aproape de perfecțiune.
Detestăm fiecare lucru făcut în România, criticăm totul, începând de la drumuri până la filmele realizate aici, de la oameni până la blocuri. Poate sunt și lucruri rele, dar sunt și mai multe lucruri bune. Nu mă așteptam să fie așa frumos la teatru, un domeniu în care românii poate nu excelează, dar am simțit pasiunea actorilor, am simțit plăcerea publicului. Data viitoare când auziți de Hamlet, mergeți să vedeți această piesă de teatru, să aveți și voi habar măcar ce se întâmplă pe acolo. Asta e cultură, cultura ”de pe vremea lui mamaie” credeți unii, dar nu e așa. Am vorbit cu cei din public, câțiva spectatori mi-au atras atenția: era un grup de copii cu vârste între 10-13 ani. Am vorbit cu acei copii și unul dintre ei mi-a spus: ”Nu am vrut să vin aici, m-a obligat doamna profesoară, dar mi-a plăcut.”
În concluzie, haideți să nu ne mai luăm după ce e ”cool” sau nu în această lume, să mergem la teatru, să facem o piesă de teatru, să facem un scurtmetraj sau un film și să hotărâm noi ce e cool sau nu.



luni, 20 aprilie 2015

Cei din Focșani, fiți pe fază!

Hei, hei, iubitori de lectură, astăzi scriu un articol pentru voi! Dacă sunteți la fel ca mine, atunci înțelegeți ce înseamnă să trăiești cărțile pe care le citești. Să simți ceea ce citești, să te regăsești, să găsești ajutor și sprijin în filele unei cărți, să preferi să stai acasă decât să ieși în oraș doar pentru a citi o carte, să stai până târziu noaptea doar ca să citești acele câteva pagini care au rămas. Dacă vă regăsiți în ce am scris până acum și sunteți și din Focșani, atunci sunteți foarte norocoși. Am stat azi aproape jumătate de oră printre rafturile bibliotecii județene să aleg o carte și câteva cartonașe mi-au atras atentia.
TÂRG DE CARTE (ediția a X-a chiar), eh, aici e locul meu.

De asemenea am auzit că un invitat special va fi Dan Puric, intrarea este liberă, așa că nu mai stați pe gânduri și veniți să prindeți loc. Mai multe detalii despre conferința dânsului aici.
Mai multe detalii despre târg, exact aici.
Să nu uităm de program, îl găsiți aici.

Voi reveni la acest articol și vă voi povesti cum a fost.